Miercuri, 29 martie 2017, de la ora 18, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei noi prezentări, de data asta realizată în tandem de domnii conferențiari Wilfried Schreiber și Raularian Rusu.
Prima parte s-a axat pe experiența avută în Muntenegru de domnul conf. univ. dr. Wilfried Schreiber și a fost prezentată de acesta.
Călătoria s-a realizat în anul 2016 cu corul „Viva la Musica” spre a
participa la Festivalul folcloric de la Bar (Muntenegru). S-a plecat cu un autocar
prin Serbia.
Muntenegru este ultimul
stat din Federația Iugoslavă, care s-a separat de Serbia (dacă facem abstracție
de Kosovo, care încă nu este recunoscut de toate statele), devenind un stat independent în
2006. Suprafața este de aproximativ 13800 kmp, populația de aproximativ 600.000 de locuitori, capitala
fiind Podgorica (140.000 loc.). Populația vorbește limba muntenegreană, dar și
limbile sârbă, albaneză și maghiară. Confesiunea predominantă este cea
ortodoxă, alți credincioși sunt romano-catolici și islamici.
La festivalul din Bar au
participat formații din Polonia și Bulgaria și câte una din România și Grecia.
Spre surprinderea noastră: niciuna din Muntenegru, Serbia, Croația sau Albania,
adică din țara organizatoare și statele vecine.
Am fost cazați în
stațiunea Canj, pe litoralul Mării Adriatice. Partea sudică a acestei mări nu
se mai caracterizează printr-un țărm cu canaluri, ci cu mici golfuri și capuri
și doar puține insule. Țărmul este abrupt, dar bine acoperit cu vegetație de
tip mediteranean, în stațiune crescând și specii de palmieri. Stațiunea a fost
destinată sindicatelor. Plaja a fost în parte nisipoasă, în parte pietroasă sau
chiar stâncoasă, fără salvamar, dar cu posibilitatea de a achiziționa șezlonguri
și umbrele. În stațiune există spații comerciale, mai ales cu articole pentru
plajă, cofetării, restaurante etc. Se pot efectua croaziere de-a lungul
țărmului sau excursii în Croația, Albania sau spre capitală.
Am efectuat o vizită în
orașul Dubrovnik din Croația, care, din 1979, este și pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural al Umanității. Fiind o
creație a grecilor, s-a dezvoltat ulterior ca o localitate romană, apoi, sub
numele de Ragusa, ca o republică autonomă. După colonizarea slavilor va fi
controlată, temporar de republica Veneția, apoi și de francezi și de
Austro-Ungaria. Înflorirea orașului s-a datorat comerțului cu țările
mediteraneene. Declinul a fost provocat de un cutremur și de criza comerțului
maritim.
Orașul vechi este fortificat,
aici găsindu-se biserici, mănăstiri, palate, dar și străzi înguste, statui,
porturi etc.
Croaziera arată, dinspre
mare, un țărm abrupt, cu roci vechi, interesant colorate, cu faleze în plină
evoluție. Durata: 1 oră, costul: 3 euro.
În drumul spre casă am trecut lângă lacul Skodra
(Scutari), un lac tectonic, dar puțin adânc (adâncime maximă 44 m). Țărmul muntenegrean este înglobat într-un parc național. Apoi am
trecut – de această dată ziua – prin canionul Tara, considerat a fi cel mai
mare din Europa (80 km lungime, până la 1300 m adâncime), cu peisaje
spectaculoase, cele antropogene datând din perioada de rezistență a
partizanilor contra ocupanților germani în timpul celui de al Doilea Război
Mondial.
Partea a doua a fost prezentată de domnul conf. univ. dr. Raularian Rusu și s-a axat pe orașul croat Dubrovnik și împrejurimile acestuia, unde s-a participat la o conferință a comisiei Uniunii Internaționale de Geografie privind problemele de marginalitate și globalizare, în august 2012.
La Dubrovnik, principalul obiectiv turistic este orașul vechi, fortificat, care, așa cum s-a menționat și anterior, este sit UNESCO. Plajele sunt puține și pietroase. Deși perioada de vară se caracterizează și printr-un turism estival de amploare, practic turiștii care vin pentru cure ”de apă și soare” nu prea au unde să meargă pe plajă. Acestea sunt pietroase, cu nisip puțin (spre deloc), iar pe plajă și mai ales la intrarea în apă este nevoie de papuci speciali pentru a nu te tăia pe tălpi din cauza pietrișului destul de colțuros. Singura variantă de a ajunge pe o plajă cu nisip fin este de a merge într-o călătorie cu vaporașul pe o insulă din apropiere - Sunj, care beneficiază de o astfel de plajă, destul de retrasă și relativ greu accesibilă. Pentru cei care, ajunși pe insulă, nu se încumetă să meargă pe jos câțiva kilometri, din micul port sunt autovehicule acționate electric care transportă turiștii pe plajă în regim de taxi. Pe insulă nu există alte autovehicule sau alte mijloace de transport motorizate (doar biciclete).
În Dubrovnik, turismul cultural este predominant. Obiectivele din centrul vechi sunt destul de numeroase. Ele pot fi admirate în mai multe feluri. Dintre ideile care se pot pune în practică ar fi aceea de a face o mică croazieră pe mare, care să facă turul zidurilor dinspre mare; un tur al zidurilor din interior, care este recomandat deoarece zidurile dinspre munte sunt înalte și oferă perspective și panorame remarcabile asupra orașului; o călătorie cu telecabina (sau cu mașina, sau, pentru cine are timp și energie, pe jos) pe dealul care străjuiește orașul și care oferă o panoramă completă asupra orașului, asupra litoralului până spre granița cu Muntenegru (în sud), peninsula Lapad (spre nord) și asupra numeroaselor insule localizate în jurul orașului Dubrovnik.
O plimbare prin oraș este recomandată la orice oră; vara, din cauza temperaturilor ridicate, este indicată fie dimineața cât mai devreme, fie seara. Principala stradă este Stradon; ea pornește de la fântâna lui Onofrio, lângă una din porțile de intrare în oraș, până la piața centrală în jurul căreia sunt grupate principalele clădiri ale orașului: catedrala catolică, Palatul Sponza, Palatul Rectorului (azi muzeu).
Farmecul orașului poate fi însă descoperit mai degrabă hoinărind pe numeroasele străduțe înguste din centrul vechi, mărginite de numeroase locuri de popas (cafenele, restaurante, cofetării, patiserii, gelaterii, magazine de suveniruri).
