Regina instrumentelor muzicale: orga, şi regele orgii: Johann Sebastian Bach

Ultima prezentare în cadrul Asociaţiei Culturale, Ecologice şi Sportive AMEFA în anul 2015 a avut loc joi, 10 decembrie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie. Având în vedere spiritul sărbătorilor de iarnă, domnul conferenţiar Wilfried Schreiber a ales tema "Regina instrumentelor muzicale: orga, şi regele orgii: Johann Sebastian Bach".

Dintre instrumentele muzicale orga este, cu siguranță, cel mai dificil instrument. Organistul trebuie să citească concomitent trei portative – pentru mâna dreaptă, pentru cea stângă și pentru pedalele acționate de ambele picioare. Orga are sute sau mii de tuburi, care emit sunete datorită aerului, care trece prin ele; trebuie considerată deci ca un instrument de suflat, cu toate că are claviaturi, ca și un pian. Are însă mai multe manuale, deci mai multe claviaturi sau etaje de clape, care se pot cupla. Mai există registrele, care acționează tuburile care imită anumite instrumente: flaut, trompetă etc. De ex. orga din Biserica Neagră, construită de către Carl August Buchholz din Berlin între anii 1836 - 1839, cea mai vestită orgă din România, are aproape 4000 tuburi (mai exact 3396), 4 manuale și 76 registre. Tuburile sunt făcute din cositor, din aliaj berlinez (75% cositor, 25% plumb) și din lemn de molid și stejar. Orgile au fost acționate prin niște foale, inițial călcate cu piciorul, în prezent electrice. La Biserica Neagră există 9 astfel de foale, care trebuiau ținute în funcție de două persoane. 

Orga din Sibiu, construită în atelierul lui Wilhelm Sauer, are peste 5000 tuburi și 78 de registre. Cea mai mare orgă de biserică se află în domul de la Passau (Germania): are 17.974 tuburi și 233 registre.

Orgi există și în săli mari de concerte, ca în Ateneul din București și Casa Radio din capitală. Dar orga este construită, parcă, mai ales pentru acustica oferită de biserici. Instrumentul poate fi cântat solo sau împreună cu o orchestră, poate acompania vocea umană sau un instrument sau un grup de instrumente.

Vom audia lucrări pentru orgă solo de Johann Sebastian Bach. El este maestrul incontestabil al muzicii de orgă. A trăit între 1685 și 1750 în landurile Germaniei. Pe lângă sute de lucrări pentru orgă a scris muzică religioasă pentru cor, voci solistice, acompaniate de orchestră sau orgă, cele mai cunoscute fiind Missa în si minor, Pasiunile lui Christos după Matei și după Ioan, Magnificat, numeroase cantate etc. A scris, de asemenea, muzică instrumentală (pentru clavecin, vioară, violoncel, flaut etc.), concerte pentru orchestră (Concertele Brandenburgice) etc., în total mult peste 1000 de lucrări.

Ascultăm pe organistul Wolfgang Stockmeier la diferite orgi construite de firma Kreienbrinck, înființată în anul 1790.

Pentru început două preludii și fugi: în sol major și în la minor, din seria „Micilor preludii și fugi”. Preludiul este o piesă muzicală introductivă, scurtă, urmată la Bach, de regulă, de o fugă. Poate fi și o piesă de sine stătătoare (la Chopin, Șostakovici etc.). Fuga este o lucrare pe trei sau patru voci, imitative, care reiau, decalat, o temă. Ne-am întâlnit cu acest gen deja la sonatele târzii ale lui L.v. Beethoven.

În continuare ascultăm șapte coraluri din Caietul pentru orgă. Coralul este o piesă religioasă. Aceste piese sunt compoziții pentru orgă bazate pe câte o temă a unui cântec liturgic.

Una dintre creațiile cele mai importante pentru orgă, compusă de J.S. Bach, este Passaglia în do minor. Passaglia este o piesă muzicală care provine dintr-un dans de origine spaniolă de la sfârșitul secolului al 17-lea. Se bazează pe o temă, de regulă cântată în registrul grav, care se tot repetă (un ostinato) și pe seama căruia sunt compuse variațiuni.

Pe lângă prelucrări sumare ale cântecelor liturgice, Bach a compus și prelucrări mult mai ample. Un exemplu este coralul „Schmücke dich, o liebe Seele“ (Gătește-te, o suflete drag) din ciclul 18 corale.

În final ascultăm cea mai cunoscută lucrare pentru orgă: Toccata și fuga în re minor. Nu este chiar cert, că Bach a compus-o, dar cine altul ar fi putut concepe o astfel de lucrare? Toccata ( de la cuvântul italian toccare = a atinge) este o lucrare muzicală de virtuozitate, scrisă pentru un instrumen – de regulă cu claviatură – sau chiar pentru orchestră. La Bach, care a scris mai multe toccate, aceasta este urmată de o fugă.

Wilfried Eckart Schreiber